Așa cum am promis, am revenit cu un articol despre „Portretul”, un capitol din cartea „Arta timpului nostru” de Marcel Zahar.
Într-un articol anterior am vorbit despre succes, urmând să vă povestesc despre părerile autorului în legătură cu realizarea unui portret. Chiar am fost curioasă să aflu cum poți capta identitatea persoanei, cum îi surprinzi naturalețea și dacă fotografia este sau nu, mai bună decât pictura.
Acestea fiind spuse, hai să începem:
Cum captăm identitatea persoanei în portretul nostru?
Marcel Zahar afirmă faptul că există mai multă voință de expresie într-un portret frumos, decât în realitatea modelului. Trăsăturile unui chip pot defini o trăsătură de caracter care poate fi constructivă sau răscolitoare în viața personajului.
Ce vrea să spună cu asta? Ei bine, pe vremuri, persoanele cu influență doreau să fie văzute într-un anume fel. Acestea solicitau modificări la nivelul feței, dar și sufletului. Un artist priceput poate inventa o personalitate bună, iar aceasta chiar să se observe în opera creată.
La fel ca în ziua de azi, standardele de frumusețe erau prezente și în anii din urmă. Astfel, dacă perfecțiunea consta în a fi un pic pufos sau a avea fața palidă, atunci artistul te picta așa.
Da, pare ciudat să faci aceste modificări, când lumea știe cum arăți. De altfel, ciudat este să faci asta și acum, cu ajutorul filtrelor.
Cel mai bun exemplu de înfrumusețare, este portretul lui Napoleon, despre care știm cu toții cât de impunător este redat, în comparație cu realul împărat care este scund.
Pentru a surprinde esența modelului, artistul îi examinează mișcările sau stă de vorbă cu acesta. Oricât s-ar strădui cineva să pară ceea ce nu este, nu va reuși să păcălească pe toată lumea.
Există artiști care sunt de acord cu cererea modelului de a-l picta așa cum dorește acesta, însă autorul nu-i consideră vrednici de laude.
Cred că sunt și eu de acord cu asta. Artistul trebuie să reprezinte lucrurile așa cum le vede el, nu cum vor alții să fie văzute.
Cum surprindem naturalețea modelului?
Poate cel mai greu lucru de realizat. De ce? Pentru că nu poți mima naturalețe. Se știe că cea mai bună poză este aceea neplanificată.
M-am gândit să pun în aplicare o idee, anume aceea de a picta și după poze făcute de mine în momente neplanificate. Adică, dacă observ o floare într-o poziție dramatică, îi fac poză și astfel îngheț acel moment. Nu mă duc să culeg câteva flori pe care le aranjez după cum vreau eu.
Așa am făcut când am fost la un restaurant cu Adrian. Pe masă erau așezate câteva pahare, o vază cu flori și un sfeșnic. Mi s-a părut tare fain cum se asortau toate, așa că le-am făcut o poză și am pictat după ea. Mai multe detalii găsești în acest articol.
Nu că ar fi ceva greșit să-ți aranjezi tu elementele sau să te folosești de poze făcute de alții. Suntem liberi să procedăm așa cum dorim. Spun doar că făcând asta, există un plus de naturalețe în opera noastră. Sau mai este și ideea că nu trebuie să te chinui tu cu aranjamentul, natura făcând acest lucru pentru tine.
Bun, am vorbit un pic cam mult despre obiecte, nu? Hai să trecem la portret!
Când vine vorba despre portret, lucrurile stau cam la fel. Să presupunem că ești la o întâlnire romantică cu partenera ta. Decorul, atmosfera și prezența ei parcă te inspiră să o pictezi.
Normal că nu o să te apuci de scos trusa cu „scule” de sub masă și să pictezi în restaurant, dar ai putea face o poză subtilă fără ca ea să știe.
De obicei, când știi că ești pozat, faci anumite fețe care nu sunt firești, iar asta se va observa. Așa vei obține o poză minunată cu ajutorul căreia vei picta un portret fără artificii.
Fotografia este sau nu mai bună decât pictura?
Nu prea știu ce să zic, sincer. Până la urmă, fotografia este și ea o artă. Așa cum nu oricine se pricepe la pictat, nu toți pot face fotografii impecabile.
Pe de altă parte, Marcel Zahar este de părere că pictura este mai presus de fotografie. Acesta întreabă dacă aparatul foto poate să surprindă profunzimea imaginii. Oare poate?
Fotograful doar aranjează cadrul, lumina care va reliefa chipul, iar din momentul în care degetul va fi pe butonul declanșator, chipul va fi imortalizat, spune autorul. Totul este doar o imagine abstractă.
În fața camerei, persoana se va înfățișa așa cum dorește. Nimeni nu este acolo pentru a-l analiza și a-i reda adevăratele caracteristici.
Ni se mai spune că vorba „fiți natural” creează un sentiment de emoție. Dacă acelei persoane i se spune să zâmbească, acesta va fi forțat. Caracterul modelului nu reiese de la sine.
Eu nu mă pricep la fotografiat, dar îmi place să fac poze. Nu mă pasionează, astfel încât să mă pun pe studiat arta de a face poze. Iar ca să răspund la întrebarea „oare poate?” voi spune că, pozele pe care eu le fac, sunt menite să surprindă motivul pentru care am făcut poza, dar nu și profunzimea.
Tu ce ai răspunde la acea întrebare?