Două picturi anonime

Oare cum o fi să nu te semnezi pe creația realizată cu propriile-ți mâini?

Am avut din nou plăcerea să petrec ziua de vineri spre sâmbătă la Vatra Moldoviței, loc unde stăteau bunicii prietenului nostru care ne-a invitat de ziua lui acolo. Am fost un grup restrâns de prieteni – că doar așa e cel mai bine și frumos – și am desfășurat diferite activități: jocuri și o mică plimbare.

Casa arată foarte bine. Este înaltă, ceea ce nu prea întâlnești la casele bătrânești, pereții sunt din lut și drepți, dar se pot observa mici denivelări care îmi dau un sentiment de confort, de apartenență și naturalețe.

Are patru camere mari, cu câte un pat în cele trei, a patra fiind reprezentată de hol. Dacă ai putea renova acea casă, ar ieși o minunăție!

Camera în care am stat noi avea pe perete două picturi realizate pe pânză care lăsau să se vadă trecerea timpului peste ele.

În prim-plan este natura, subiectul ales de către cel sau cea care a pictate aceste tablouri minunate, unde mai sunt adăugate câteva căprioare și un cerb, iar în cealaltă pictură este o fată care stă pe malul unei ape.

Culorile sunt vii, tonalitățile echilibrate iar stilul este unul semi realistic, aș spune. Zic asta pentru că se poate observa felul în care au fost pictate fețele vietăților prezente și trăsăturile fetei de asemenea.

Dar per total sunt două picturi foarte frumoase. Îmi pare rău că nu am putut face poze mai bune. Lumina de la bec a influențat coloristica.

Acum, oare de ce nu există o semnătură? Eu nu cred că aș putea realiza un tablou fără să mă semnez.

În primul rând, nu știi niciodată când poți deveni faimos, poate după moarte că așa e la modă, iar astfel faci un bine celui care poate are un tablou de al tău și se alege cu ceva bani de pe urma vânzării lui.

în al doilea rând, semnătura este confirmarea că tu ești autorul acelei creații, că lumea va ști cine a pictat acea pânză. Nu cred că am avut ocazia să văd oameni pasionați de artă care să nu-și semneze lucrările.

Cred că cel sau cea care a pictat acele tablouri nu dorea să i se atribuie vreun merit. Poate că nu conta atât de mult. Că doar ideea de a te semna pe ceea ce faci exista, mă gândesc eu.

Dar chiar îmi pare rău că nu văd acolo jos, într-un colț, un nume. Să mă gândesc că Ioana Moraru, de exemplu, a pictat aceste superbități acum mult timp.

Tu de ce crezi că nu s-a semnat autorul?

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *