Acum am avut ocazia să simt din plin mirosul puternic al terebentinei. Un buchet de flori de la LIDL n-ar mirosi așa puternic. Din cauza faptului că am pictat în casă – deși geamul era deschis – mirosul terebentinei a fost foarte greu de suportat.
Nu țin minte să fi avut aceeași problemă acasă, la țară. Poate că terebentina pe care o aveam atunci era mai calitativă – dar nici nu mai știu ce marcă foloseam.
Asta m-a făcut să mă gândesc la înlocuirea acesteia. Terebentina minerală White Spirit este o opțiune. Mirosul este mai slab, ceea ce este bine. Cu toate astea, nu mă satisface. Aș vrea să nu mai inhalez astfel de mirosuri grele, singurul fiind doar cel al culorilor care nu este foarte puternic.
Ochii mi s-au îndreptat spre uleiul de in. Pe net zice că cel rafinat este bun pentru pictură. Noi avem în casă ulei de in presat la rece. Am căutat să văd ce spune despre el, iar proprietățile lui determină o îngălbenire în timp a picturii.
Nu știu cât de mare poate fi problema, dar sunt sigură că pictura nu va ajunge la culoarea lămâii. Îmi cam dau seama cum s-ar face și nu va fi grav.
Așa că mâine îmi voi finaliza pictura folosindu-mă de uleiul de in pe care-l am în dulap. Să vedem ce-o ieși. Așa voi avea ocazia să urmăresc dacă ceva se schimbă, deși asta se poate întâmpla în câțiva ani.
Acest ulei nu crește viteza timpului de uscare, ci îl scade. În cam o zi, două se va usca. Nu este ceva grav. Cel mai mare avantaj este că nu mai respiri aer toxic. Terebentina o voi folosi doar pentru curățarea pensulelor.
Așa că, dacă avem alternative, de ce să nu le folosim?
Urât pute terebentina vieții. O arunc! :))
NU, nu o aruncăm. O păstrăm pentru altele.