De ce apare asimetria în desenul tău?

Te așezi la masă, deschizi sketchbook-ul, îți iei creionul și timp de două ore nu te miști de acolo. Faci un pas în spate și realizezi că subiectul tău este deformat, asimetric. Dezamăgirea apare pe fața ta, iar desenul se uită la ea din coșul de gunoi.

Poate ești genul de persoană care are tendința să facă lucrurile pe rând. Nu este cel mai recomandat modul acesta de creare. Un desen se realizează odată. Să presupunem că faci un portret. Începi cu forma feței, o definești cât de bine poți și pare să-ți placă. Apoi vrei să faci ochii. Începi cu cel drept și trec vreo zece minute. Treci la următorul și nu mai reușești să-l faci la fel. După douăzeci de minute și multe ștersături, cu semne de creion pe hârtie, iese ochiul, dar nu chiar perfect. Apoi treci la celelalte părți.

Odată ce este terminat desenul, totul este diferit. Acesta este efectul concentrării pe un singur element. Cheia este să începi trasarea în mare. Forme generale. De asemenea, conturul din linii întrerupte nu este un mod prea bun de schițare. Acesta te impiedică să dobândești încredere în liniile pe care urmează să le faci.

În prima poză este modul stângaci de a realiza o postură. Liniile sunt întrerupte, atenția a fost concentrată pe câte un element, astfel că a rezultat un desen cu imperfecțiuni. În cea de-a doua este făcut totul ca la carte – deși e mult spus. Se observă o diferență, așa-i? Nu pot spune că este perfect. Mă lupt și eu cu pozițiile dinamice, cu anatomia și cu proporțiile.

A fost tare fain să exersez această postură. Am încercat să o fac după desenul unei fete de pe YouTube. Imi place tare mult stilul ei. E tare simpatic. O poți găsi și pe Instagram.

Noi tindem să ne complicăm mult. Încearcă să ignori toate detaliile din poză. Identifică formele majore, trasează liniile cu încredere și vei da lovitura. Detaliile se păstrează pentru final.

Succes!