De la 10, 11 ani am început să desenez. Totul a pornit din simple linii și cercuri. Mama a fost cea care mi-a arătat un pic mai detaliat cum să conturez o prințesă. Tata are de asemenea o buna îndemânare la desen. Pe langă faptul că poate realiza planuri pentru case, a ajutat-o pe sora mea la portretul lui Mihai Eminescu.
De la an la an, am inceput să evoluez. Figurile îmi ieșeau mai bine, însă nu și proporțiile. Cu toate acestea, am reușit să depășesc în mare parte acel obstacol.
După ce am învățat cum ar trebui să arate un chip, a intervenit problema stilului în care desenez. Un fel de notă de personalitate, ceva ce te diferențiază. Mă uitam pe Instagram și eram absorbită de frumusețea fiecărui stil al artiștilor. Nu știam cum să-l găsesc pe al meu. Mă uitam pe YouTube la artiști străini care dădeau sfaturi despre cum să-l descoperi, dar parcă nu se lega nimic de mine. Nu îmi plăceau ideile prezentate. Eram tristă si pesimistă – o mare problemă de-ale mele – în privința descoperirii stilului.
Eram și încă sunt pasionată de epoca victoriană, de lucruri și stil vintage. Desenam sau pictam femei de pe Pinterest din acea perioadă. Dar parcă nu eram satisfăcută. Mai ales că încă nu pot face portrete realistice. Voiam ceva care să fie ușor, plăcut și care să mă reprezinte, ceva ce nu necesita exactitate.
Totul avea să devină realitate când sora mea mi-a dat o agendă superba de la Moleskine. A fost dragoste la prima vedere. Foi de o culoare gălbuie, lucioase. Am vrut să îi dau o notă vintage. Mi-am luat acuarelele și am pictat fiecare pagină cu un amestec de negru, raw umber, burnt sienna și multă apă. Foile nu s-au înmuiat, nu s-au întărit. Parcă acel amestec de culori pe care l-am aplicat a devenit una cu foaia. Foaia lucioasă a fost secretul. Nu a absorbit culoarea așa cum o face o foaie de 400 gsm de watercolor sau o coala alba dintr-un top, de maxim 100 gsm.
După ce am terminat personalizarea agendei, am trecut la pictat. „Oare ce să fac?” Dacă tot i-am dat o notă vintage, am zis că trebuie să am desene cu aceeași tematică. Cu un liner sakura de 005 și unul de 08, am început să schițez fete cu pălării, cu flori, panglici, fundaluri încărcate cu vaze, oglinzi, tablouri, păsări, pisici, chiar și pești. Apoi tot am desenat lucruri de prin curte, membrii familiei. Cam orice. Jale mare când am terminat agenda. Dar voi lua alta cât mai curând.
Închei prin a spune că mi-am descoperit stilul folosindu-mă de ce mă atrage, începând cu schițare direct cu pix sau liner. Ceva ce nu pot șterge. Acest lucru este foarte bun la dezvoltarea încrederii în sine, în liniile pe care le trasezi, siluete, poziții și așa mai departe.
Oricine poate da idei despre găsirea stilului în urma experienței proprii, însă eu voiam ceva simplu rău de tot. Mereu am căutat să găsesc calea cea mai ușoară în toate, dar trebuie să recunosc că nu merge mereu. Efortul va trebui să fie prezent, acesta făcându-te un mare artist.
Sper ca fiecare pasionat artă sau de un meșteșug anume, să își găsească semnătura unică, ce ne deosebește ca și estetică, dar nu și ca pasiune.
Ține-o tot așa. Ești pe drumul cel bun.
Așa voi face, mulțumesc!
Le adoor!
Mă bucuuuur!