Impresionismul este un curent artistic care mă atrage. Această personalizare extrem de vizibilă a picturilor îmi inspiră o mare libertate de exprimare prin culori.
Un grup de pictori care au ales să respingă anumite reguli de a picta și temele oficiale, de exemplu scene istorice sau mitologice, au fost cei care au dat naștere impresionismului. Aceștia doreau să reprezinte lumea printr-o viziune noua: cea a sensibilității în care lumina și umbrele sunt captate în timp real, iar contururile sunt aproape inexistente.
De regulă, puteai picta în stil impresionist doar în aer liber, deci plein-air. Așa puteai capta jocurile de lumini și umbre în timp real. După o poză nu ai avea cum să faci asta.
Ori poate că da, dar ar trebui să îți imaginezi cum ar arăta acel obiect dacă s-ar afla afară.
Umbra pentru acești pictori era considerată tot o culoare, aceasta fiind redată prin nuanțe de albastru sau violet, deschise. Ceea ce pare a fi este mult mai important pentru ei, decât ceea ce este.
Din pozele pe care le-am studiat cu privirea, am observat că picturile realizate în acest stil par să aibă o paletă de culori restrânsă.
Mi se pare că fiecare culoare se regăsește mai mult sau mai puțin și în celelalte obiecte.
Dacă vom compara o pictură în stil realist cu una în stil impresionist, putem sesiza diferențele.
Umbrele și luminile sunt mult mai bine definite, conturul este prezenta în poza din stânga și aproape absent în cea din dreapta.
Acum că am terminat cu descrierea scurtă a impresionismului, să trecem la studiul meu de pictură după Claude Monet.
Toate picturile lui mă atrag și mi se par extrem de frumoase. Le găsesc ca fiind jucăușe, colorate vii și reprezentate după o viziune proprie.
Am decis să copiez una dintre aceste picturi pentru a vedea dacă mi-ar place să pictez în acest stil sau nu. Ei bine, nu am putut să-mi dau seama prea bine, pictând doar o singură dată, dar mă gândesc să-l mai încerc.
În picturile lui Claude Monet am observat că pensulația este redată de linii, poate chiar puncte. Prin linii scurte, orizontale și verticale, pictorul creează un peisaj. Am încercat să respect și eu acest aspect, dar a fost greu și nu prea mi-a ieșit.
Apoi am mai observat faptul că, floricelele albe erau bine definite. Petalele erau individualizate, ceea ce eu nu am mai respectat. Dar dacă făceam întocmai ca acolo, trebuia să aștept să se usuce pictura.
Paleta de culori a fost restrânsă. Am folosit galben, alb, albastru, roșu și un roz pentru a crea derivatele, adică mov, verde, bleu și alte nuanțe deschise.
Nu am mai realizat o schiță înainte de pictură, ci pur și simplu am pictat pe loc, începând cu mai multe elemente.
Pentru a picta în acest stil este nevoie de răbdare și uscare între straturi. Voi mai încerca și o a doua pictură pe care o voi face așa cum trebuie, adică având răbdare.