Pictură finalizată!

Așa cum am spus într-un articol anterior, am avut intenția de a picta într-un anumit stil. Nici de data aceasta nu am reușit să redau 100%, tabloul fiind foarte frumos pentru mine așa. Dar un contur tot există.

M-a încântat maxim procesul. Mai ales acum, la micile retușuri pe care le-am făcut fără a mai simți mirosul de terebentină. Uleiul de in s-a comportat frumos în raport cu vopseaua. Pot spune că m-a fascinat puțin fiind și prima dată când folosesc.

Adevărata provocare va fi atunci când voi face de la zero un tablou pictat cu ajutorul uleiului. Am pictat pas cu pas, fără a mă arunca în detalii.

Astfel am reușit să creez o schiță frumoasă, puțin încâlcită din neatenție, dar destul de clară încât să pot deosebi obiectele între ele.

Până să dau culoare, am scăzut saturația culorilor din referință pentru a vedea valorile. Adică care sunt nuanțele cele mai închise și deschise, care au aceeași intensitate. Asta îți oferă un echilibru în desenul tău. Nu stăpânesc foarte bine această tehnică, dar o voi face la un moment dat.

Terebentina m-a ajutat la schițare. Nu prea știu cum voi reuși cu uleiul, dar văd eu cum găsesc un alt „drum” pe care să merg.

Culorile folosite sunt cele de la Van Gogh pe care le găsiți în acest articol unde am oferit mai multe detalii. A fost destul de multă încâlceală și la amestecat. Nu prea sunt organizată din acest punct de vedere, ceea ce îmi îngreunează puțin munca.

Am pictat pe o „foaie” de lemn – suprafața care-mi place cel mai mult – dar nu am mai dat-o cu grund. În primul rând pentru că nu aveam, iar în al doilea rând, am mai pictat fără grund și nimic rău nu s-a întâmplat.

Dimensiunea este A4 și abia aștept să se usuce. Timpul este de o săptămână sau două. Posibil ca a mea să se usuce într-o săptămână, fiind destul de multă terebentină folosită la început.

Vernișul îi va oferi din nou strălucire și efect de ieșire în relief. În timp, culorile pe bază de ulei își pierd strălucirea și saturația. De aceea este bine să le vernișăm. plus că astfel oferim un strat de protecție.

O singură mână este de ajuns, dar poți da și două, doar că așa va trebui să umbli mai des la buzunar. Chitul meu de vernișare este acesta. Am două vernișuri, unul fiind și pentru acrilice. Cel din sticla mare, exclusiv pentru ulei este luat de aici. Pensula dintr-un magazin oarecare, iar vernișul pentru acrilice și ulei la fel.

Pensula trebuie să fie moale și măricică. Astfel vei acoperi bine pictura cu verniș. Atenție dacă vor cădea fire de păr. Trebuie să le iei, altfel nu dă bine.

Vernișarea se va face într-un spațiu aerisit, apoi tabloul trebuie lăsat în picioare la uscat. Eu am ținut odată pictura culcată la uscat și s-a pus tot praful pe ea. În câteva zile se va usca tabloul, tot ce mai rămâne de făcut fiind înrămarea.

Ori te duci la cineva care se ocupă cu așa ceva, ori faci comandă, ori te duci în Jumbo și iei una mai accesibilă. Ultima variantă fiind opțiunea mea, cel puțin momentan.

Cam asta a fost aventura mea cu pictura după aproximativ un an de pauză. Se vede că am pictat mai mult natură moartă, dat fiind rezultatul mult mai bun pe care l-am obținut.

Tu cum te-ai descurcat cu reînceperea unei activități după o pauză care poate nu era plănuită?