Părerea mea despre arta stradală

Presupun că mulți ați auzit despre arta stradală. Aceasta este o creație în graffiti, în mare parte. Aceasta presupune transmiterea unor mesaje puternice politice sau sociale.

Deci este clar că e vorba despre profesionalism, nu despre pulverizarea acelor prostioare spuse sau reproduse pe câte un perete la întâmplare.

Prin secolul XVII a apărut această mișcare de mare amploare care te poate atinge emoțional prin poveștile sugerate. Prima dată au fost prezente în New York și Philadelphia, apoi peste tot.

Acum, oare care să fie istoria acestei forme de artă? Se spune că se aseamănă mult cu arta timpurie, din peșteri. Când oamenii foloseau sânge sau alte culori obținute conform posibilităților de atunci, pentru a crea scene din viața lor. Așa cum ar fi reprezentarea unui moment de vânătoare. Degetele erau pensulele lor.

Însă detaliile primeau o mare atenție și pe atunci. Corpurile animalelor erau realizate în așa fel încât să sugereze brutalitatea sau cât de impunătoare erau. Asta pe mine m-a fascinat mult și uneori mă face să mă întreb ce mai este arta… Dacă ea înseamnă doar studii și materiale scumpe.

Așa cum primitivii încercau să sugereze mesaje, la fel și artiștii stradali. Totul a început în New York-ul care trecea prin vremuri grele. Toate epavele de atunci au devenit suprafețe de pictat pentru un grup de tineri creativi. Așa s-a ajuns la o „epidemie” de mesaje dure pictate pe pereți.

Mulți artiști stradali se doreau a fi remarcați. Acest lucru s-a întâmplat datorită fotografei Martha Cooper. Aceasta a publicat o carte pe această temă, urmând ca în zece ani, arta stradală să își găsească loc în galeriile de artă și muzee, iar mai apoi în lumea artelor plastice.

Tehnicile artei stradale sunt mai diverse decât am crede. Artiștii se folosesc de markere, vopsea cu aerosoli, umplerea extinctoarelor cu vopsea, șabloane, autocolante, becuri LED sau chiar fibre colorate tricotate.

Acum, între graffiti și arta stradală nu este aceeași mâncare de pește – că tot suntem în post și prindem măcar o zi cu dezlegare. Graffiti-ul este clasicul spray prin care s-au realizat acele prostioare pictate pe spatele peretelui blocului tău.

Arta cu graffiti este încă considerată vandalism. Pe când arta stradală este formată din mai multe tehnici și are la bază seriozitatea. Eu nu cred că te poate defini un tub de spray, dar depinde de tine totuși ce mesaje transmiți cu el.

Am dat peste un băiat de la noi, din țară, care a îmbrățișat street art. M-a uimit puțin. Nu am mai căutat vreodată despre alte tehnici de pictură.

Pot spune că mi-a pus niște ochelari de cal, iar privirea și mintea erau concentrate doar pe culorile de ulei. Rare sunt ocaziile când caut despre alte tehnici. Așa s-a făcut să scriu despre arta stradală și să dau peste acest băiat. Las aici link-ul către Facebook.

Da… Foarte interesantă și arta stradală și grea! Gândește-te că este ditamai suprafața pe care lucrezi. Trebuie să aproximezi bine proporțiile, să ai control asupra materialelor cu care lucrezi și frica de a nu cădea de pe suportul care te ține. Cred că Adrian nu-și va mai face griji în privința susținerii, și-l felicit.

Tu ce părere ai despre acest tip de artă?