Am reușit să finalizez și cel de al doilea tablou pentru mama. Am ales să pictez un coș plin cu struguri. Mi-am curățat paleta, am pregătit culorile și m-am pus pe treabă.
Nu am început pictura cu gândul să o realizez în vreun fel anume, ci pur și simplu am urmat mișcările mâinii. Știam doar că pictura va trebui să iasă bine și armonioasă.
S-a întâmplat ceva spre final, adică la realizarea fundalului. Mișcările mâinii mele erau un pic altfel și au depășit „granițele”, anume că nu au mai respectat conturul.
Mi-a plăcut încotro se îndrepta totul, așa că am ales să continui cu bună știință „nelegiuirea”.
La această pictură mai că nu am folosit deloc ulei de in, deoarece îmi plăcea cum se simțea uscăciunea vopselei. Parcă îmi inspira un efect tare fain de învechit.
Rezultatul final mă atrage și mă determină să mai încerc o dată, dar cu mai multă grijă, realizarea în același stil care se îndreaptă spre unul abstract, neclar, un fel de impresionism.
