Am găsit pe la casa noastră de la țară, din județul Botoșani, un ceainic păstrat de mama lui Adrian. Cum eu am boala asta a veselei, mi se lipesc de mână instant obiecte care încă arată bine.
Când am zărit acest ceainic, nu m-am putut abține să nu-l iau. Habar n-am cu ce scop îl voi folosi, deoarece ceai nu beau de fel, dar degeaba nu va fi. Văd eu cum îi obțin un rost.
Este din ceramică, zic eu, alb și cu urmele anilor care au trecut. Bine, locul unde l-am găsit eu, adică într-o magazie de scule, nu era chiar cel mai prielnic pentru o veselă.
Am vrut să-l readuc la viață, astfel că i-am tras o spălătură zdravănă și m-am ocupat de „înfățișarea” lui.
Am ales să pictez o crenguță de cireș. Mi se părea cel mai safe lucru pe care îl puteam reprezenta și parcă știam că va arăta bine o astfel de reprezentație.
După ce m-am asigurat că suprafața de lucru nu are urme de grăsime, am realizat conturul crenguței cu tubul destinat conturului. Teoretic, se lasă o zi la uscat, dar eu eram prea entuziasmată ca să aștept o zi.
L-am pus pe caloriferul fierbinte și am așteptat să se usuce cât de cât. Acest lucru s-a întâmplat, așa că am trecut la pictat.
Nu a fost nimic greu, ba chiar a fost relaxant să fac asta. Mai trebuie doar să treacă ziua de azi și după să-l pun în cuptorul cu microunde pentru a-i face modelul pictat să reziste la apă.
Mai multe detalii despre pictura cu astfel de vopsele vei găsi dacă citești acest articol.
