Câte tehnici de pictură există?

Există cinci mari tehnici cunoscute de majoritatea artiștilor, fiind și cele mai comune: pouring sau artă fluidă, acrilic, guașă, ulei și watercolor sau acuarelă. În rândurile ce urmează le vom descoase pe fiecare în parte pentru a înțelege cum funcționează.

Pouring

Este o metodă pe bază de acrilice lichide, deja amestecate cu un mediu de pouring, ce nu necesită alte instrumente decât forța gravitațională. Aceste acrilice se aplică pe rând sau se amestecă, obținând „culori murdare” și se înclină pânza sau cartonul pânzat, peste care a fost aplicat un strat de gesso, în cazul în care acestea nu sunt pregătite deja, spre diferite unghiuri. După ce capodopera s-a uscat, îi aplicăm un strat de verniș pentru acrilice, lucios sau mat după preferință.

Compoziția acrilicelor pentru pouring poate fi modificată cu medii de pictură. Cel mai cunoscut este uleiul de silicon. Picurând câțiva stropi pe suprafața culorilor de pe pânză, se poate crea un efect de bule.

Un alt auxiliar pentru pictură este Floetrolul. Acesta este un aditiv ce poate face consistența culorii să semene cu cea a culorilor pe bază de ulei. Le îmbunătățește vâscozitatea și le mărește timpul de uscare. Acest aditiv se agită înainte de a fi folosit, turnându-se doar 7 – 15% per litru de vopsea. De asemenea, cu un arzător pentru flambat se pot crea efecte speciale. Faci un mix de culori într-un recipient, adaugi floetrolul, torni pe pânză și arzi suprafața.

Acrilice

Acrilicele sunt cele mai versatile vopsele. Acestea au un aspect lucios, iar în funcție de mediile folosite le poți schimba caracteristicile. Când se usucă, devin rezistente la apă. De asemenea, odată ce le-ai scos din tub, se usucă foarte repede. Acestea sunt nontoxice, deci potrivite și pentru copii. Ele se pot aplica pe orice suprafață care este pregătită cu un strat de gesso.

O pictură realizată în acrilice se poate vernișa cu un verniș specific, lucios sau mat. Cu o pensulă mare, lată și moale se aplică soluția de sus în jos, stânga dreapta.

Dar dacă dorești mai multe detalii despre acrilice, în rândurile ce urmează voi prezenta cinci sfaturi utile date de către un artist străin pe care l-am urmărit și eu, atașând și link-ul clipului. Așadar:

5 sfaturi pe care să le iei în considerare când te joci cu acrilicele

Folosește gesso. Gesso este o substanță albă ce se aplică pe suprafața de lucru de cel puțin două ori Este un strat protector și ajută la o aplicare armonioasă a culorii. Acesta este mat, deci dacă dorești să pictezi o sticlă – care este lucioasă – dai două mâini de gesso iar suprafața va fi gata de lucru;
Adaugă o culoare pe suprafața uscată cu gesso. Acest lucru este opțional, însă considerat benefic. Te ajută la nivel psihologic, în primul rând, deoarece creierul va percepe acea culoare ca un pas în față spre procesul de creare, ca și cum deja ai pictat ceva, față de acel alb rece, „gol”. Iar în al doilea rând, culorile își pot schimba nuanța în funcție de ce este dedesubt. Un strat de culoare rece va influența nuanțele vopselelor aplicate deasupra spre același aspect, lucru valabil și pentru culorile calde;
Pufăie spatele pânzei cu apă. Acest lucru este destul de important, dacă nu folosești medii. Pufăirea cu apă menține umedă pânza, astfel acrilicele nu se usucă repede și împiedică trecerea lor prin pânză;
Folosește două recipiente cu apă. Nu cred că ai dori să folosești aceeași apă atât pentru curățarea pensulei, cât și pentru subțierea culorii. Fă rost de două recipiente, fiecare cu treaba lui. Pentru subțierea culorii se inmoaie pensula în apă și se elimină excesul;
Menține-ți paleta umedă. Acest sfat seamănă cu cel folosit pentru pânză. Pe suprafața paletei se pune un strat sau 2 de șervețele mai groase, peste care se toarnă apă, apoi se așează o hârtie de copt. Acest lucru va preveni întărirea culorii pe paletă;

Acestea sunt cele cinci sfaturi recomandate de CLIVE5ART pe care le-am folosit și eu in experiența cu acrilice și îți pot garanta că funcționează.

Guașă

Guașa este o combinație de watercolor și acrilice, se usucă repede și este mată. Aceasta nu este rezistentă la apă, iar dacă sunt pictate mai multe straturi, poate crăpa. Un avantaj bun al acesteia este faptul că poți corecta greșelile.

Cum acrilicele și guașele sunt similare, voi crea o listă cu diferențe între ele, așa poate este mult mai clar.

Guașă vs acrilice

Caracteristici	Guașe	Acrilice
rezistența la apă	nu	da
textură	mată	lucioasă
timp de uscare	repidă dar ușor de „blenduit”	rapidă dar greu de „blenduit”
reparare greșeli	ușor	dificil
schimbarea culorilor la uscare	unele devin mai luminoase iar altele mai întunecate	se poate întâmpla la acrilicile obișnuite dar nu și la cele profesionale
suprafața de lucru	hârtie, pânză	absolut orice

Ulei

Culorile pe bază de ulei sunt preferatele mele. Este una dintre tehnicile pe care le folosesc. Acestea sunt opace, mai consistente, se usucă foarte greu deci poți reveni oricând cu modificări. Ele sunt toxice, din păcate.

Eu folosesc culorile Van Gogh. Sunt mulțumită de ele, dar cum sunt scumpe – și nu doar marca aceasta, ci și altele – există o listă cu nunațele primare ale picturii, și nu sunt roșu, galben și albastru, ci:

Burnt Umbre
Yellow Ochre
Titanium White
Cadmium Yellow Light
Cadmium Red Light
Quinacridone Rose
Ultramarine
Turquoise Blue
Phthalo Green

Acestea sunt „culorile pământului”, așa cum ne soune și Andrew în clipul lui. De menționat este faptul că nu trebuie amestecate mărcile între ele. Dacă ai o culoare de la o firmă și o combini cu un alb de la alta, ai ocazia ca în timp să îți afecteze pictura, deoarece pot conține substanțe diferite.

Anumite nuanțe nu se găsesc pe același site sau chiar deloc. Așa că am înlocuit trei dintre ele cu alte nuanțe ce seamănă mult. Așa că pe acest site le aveți pe toate.

Există auxiliare pentru acestea. Ele pot fi diluate cu solvenți: terebentină și white spirit pentru a le subția și a le grăbi uscarea, astfel că se pot folosi la schițare cum am făcut și eu:

Mulți caută să folosească medii de uscare rapidă, însă nu este recomandat, mai ales începătorilor. Lucrarea se poate usca la suprafață în câteva zile sau o săptămână, deci poți continua procesul. Pe mine, personal, nu mă deranjează cu nimic durata lentă a uscării. Dacă după o zi nu imi place ceva, pot modifica cu ușurință.

Un alt aspect pe care il iubesc este modul în care se „blenduiesc” culorile. Totul este armonios. De menționat este faptul că atunci când pictezi trebuie să fie spațiul ventilat, să circule aierul. Lucrezi cu substanțe toxice, deci nu ai vrea să le inhalezi.

Un mediu de subțiere este uleiul de in. Acesta mărește timpul de uscare și dă o strălucire culorilor. Acest mediu nu se folosește la primele straturi de vopsea, ci abia la penultimul, urmând ca ultimul strat să fie pictat cu vopsea pură, inclusiv detaliile.

De regulă, o pictură se realizează pe etape:

pregătirea suprafeței cu gesso;
realizarea schiței, fie din creion, fie cu vopsea diluată;
aplicarea umbrelor și apoi a luminilor, cu vopsea un pic diluată;
pictarea cu mediu;
detaliile;
vernișarea.

În ceea ce privește vernișul nu este nimic complicat. El poate fi lucios sau mat, lichid sau spray. Am comandat un verniș odată, însă n-am observat că era spray. Nu mi-a plăcut deoarece nu se întindea uniform.

Acesta are rolul de a proteja pictura și de a o readuce la viață după ce s-a uscat. O pictură vernișată nu trebuie lăsată să se usuce în soare deoarece se poate îngălbeni. De preferat este să o ții într-o cameră obișnuită, aerisită. Vernișul trebuie aplicat cu o pensulă moale într-un spațiu deschis. Cu mișcări verticale și orizontale se realizează procesul.

Watercolor

Watercolor sunt de fapt acuarelele. Au o consistență lichidă, lucioasă. Nu miros extraordinar pentru că sunt și acestea toxice. După ce am crescut și am renunțat la creioane, am folosit acuarele. Întâmplarea a făcut să folosesc doar din acelea la tub, Iar de curând – după înființarea Artă în dar – am observat că mi-ar fi de mai mare ajutor acuarelele tip capsule.

Culorile pe care le aplicam pe paletă, ca să le am mereu acolo, se uscau și picau. Așa că mă gândesc să cumpăr o cutie de watercolor capsule, apoi să mă folosesc de recipiente după terminarea lor pentru a transfera acolo acuarela. În acest astfel că va sta la locul ei între patru pereți.

Tehnica watercolor nu este foarte grea. Trebuie să ai hârtia potrivită și pensula. Câtă apă să folosești vei descoperi în timp. Poți realiza capodopere cu această tehnică dacă te axezi doar pe perfecționarea lor.

Eu am watercolor la tub de la Royal & Langnickel și de la Pebeo. Un pic mai mult îmi plac primele. Se simt mai bine pe hârtie.

Portretele semirealiste pe care le realizez, le pictez cu acuarele de la Royal & Langnicke, dar în combinație cu creioane colorate, pentru contur și alte detalii.

Sunt foarte bune și acuarelele de la Pebeo. Este o marcă destul de scumpă. Doar că au un miros mai puternic – cel puțin pentru mine – și au consistență mai densă. Aceste picturi de mai jos – Van Gogh și Venus – sunt realizate cu acuarele Pebeo.

Foaia pe care le-am realizat a fost de la marca „cu un cocoș” – vezi pe blogul cu gsm-ul-, 450gsm.