Mi-aș dori să pictez la fel

Această propoziție o spuneam de fiecare dată când vedeam picturi sau desene ale altor oameni care mi se păreau pur și simplu perfecte. Pe atunci nu îmi descoperisem stilul, deci reproduceam cât de exact puteam o referință – și acum o fac de altfel, în pictura cu ulei mai mult.

Mi-am setat oarecum în minte ideea că nu voi reuși niciodată să îmi descopăr stilul sau să avansez în pictură. Sunt pesimistă în general și mă descurajez repede, la fel cum mă și entuziasmez repede când îmi iese un tablou bine.

Chiar și acum mai am momente în care tânjesc să ajung la fel de sus precum celălalt, considerând că sunt destul de jos cu progresul. Lucrul ăsta este și adevărat și fals. Fals pentru că, dacă mă uit la desenele de acum 10 ani, progresul este evident. Iar adevărat deoarece știu că mai este loc de evoluare.

Privirea îndelungată a picturilor altor oameni au mai multe cauze asupra ta: te inspiră sau te descurajează, te motivează sau îți creează ciudă pe tine. Mie mi-a creat și ciudă și motivație. Nu trebuie să te lași mâncat de talentul altui artist, ci motivat să ajungi acolo.

Eu reușesc să scap din gura leului gândindu-mă că stilul mi l-am descoperit, la capitolul culori pe bază de ulei stau destul de bine – încă mai este loc de progres – și tot așa. În acest fel nu mai devin hrană pentru leu, ci reușesc să-l domin chiar.

Până la urmă, tu ai controlul asupra gândurilor tale, nu? De aceea trebuie să ai încredere în tine și în potențialul tău.

Pe sora mea eram geloasă pe cum desena. Aveam creioane și foi ieftine, dar ea desena ca un profesionist. Desenele le vedeam perfecte atunci, iar acum când le privesc mi se par la fel. Cel mai frumos moment al nostru era acela când desenam la aceeași masă. Aș face asta cu ea și peste treizeci de ani.

Lasă în urmă neputința pe care crezi că o ai și lucrează cu încredere în continuare, iar fără să îți dai seama, vei ajunge acolo unde ai visat.

Tu ce amintire clară ai cu surorile/frații tăi?