Despre pirogravură am mai scris câte ceva pe aici, dar totuși nu am prezentat cum ar trebui să folosești acest aparat de ardere a lemnului. În articolul de astăzi voi prezenta prin exemple cum am realizat un peisaj în pirogravură, astfel încât să poți face și tu unul.
Procesul este destul de ușor. La început este foarte posibil să zici că-i greu sau că aparatul nu merge așa cum ți-ai dorit, dar te vei obișnui cu modul de utilizare al acestuia.
Eu l-am cumpărat din Lidl la un preț accesibil. Merge destul de bine și chiar poți crea pirogravuri frumoase. Pentru pasionații care vor să dăruiască drept cadou astfel de tablouri sau pur și simplu să își decoreze casa cu ele, acest aparat este perfect.
Pentru cei care doresc să vândă astfel de creații, ar fi de ajutor un aparat mai bun care să îți permită să lucrezi mult mai ușor.
Pe Pinterest mă lovesc de videoclipuri care prezintă un proces de pirogravare cu un aparat mai „șmecher”. Pare a fi mult mai îndemânos și performant. Acesta este.
Dar nu este o necesitate atât de mare. Cel puțin nu ai nevoie de el dacă ești abia la început. Mai întâi asigură-te că realizezi pirogravuri frumoase cu unul mai ieftin, după care poți achiziționa unul mai bun.
Tema aleasă de mine pentru pirogravură a fost un peisaj cu câteva dealuri și niște brazi. Nimic complicat, dar nici prea simplu. Am lucrat pe o scândură mai veche pe care Adrian mi-a șlefuit-o.
Este bine ca suprafața să fie foarte fină și curată. Lemnul nu trebuie să fie lăcuit dinainte de a începe procesul de pirogravare, deoarece fumul care va rezulta de pe urma arderii poate fi nociv, mai ales dacă lucrezi în casă.
Pirogravarea se face de regulă într-un spațiu bine aerisit. Cel mai bine ar fi dacă ai pirograva afară.
După ce am șlefuit lemnul, am schițat peisajul. Am folosit un creion HB, deoarece mina nu este la fel de moale și nici de o tonalitate prea închisă. Despre creioane și gradul de tonalitate al acestora am scris în acest articol.
Următorul pas a fost să pirogravez. Prima dată am înfiletat capul de care am avut nevoie, după care am pus aparatul în priză, așteptând să se încălzească. Ca să aflu dacă s-a încins, l-am folosit pe o altă suprafață, adică pe o ciornă.
După ce s-a înfierbântat suficient, am început să pirogravez după modelul schițat. Procesul este unul lent, deci necesită destul de multă răbdare. Plus că după câteva arderi capul trebuie să fie curățat.
M-am folosit de o sită din sârmă care și-a făcut treaba foarte bine. Dacă nu este curățat capul cu care lucrezi, nu va mai arde la fel de bine.
Eu am lucrat cu două capete. Ca să îți dai seama care cap este cel bun pentru ceea ce vrei să faci, le poți încerca pe ciornă. Ele au proprietăți diferite în funcție de formă.
Ca să înlocuiești un cap cu altul scoți aparatul din priză și îl lași să se răcească, apoi faci schimbul, ori folosești un patent pentru a desfileta capul și-l înlocuiești cu altul în timp ce aparatul este încă în priză.
Nu știu cât mi-a luat exact să realizez această pirogravură, dar nu m-a plictisit procesul. Nu este complet gata deoarece nu am mai apucat să dau cu lac, dar tu o poți face.
Poți folosi un lac pentru lemn lucios sau mat. Eu am să dau cu unul lucios deoarece mă duce cu gândul la picturile în ulei vernișate.
Cam acesta ar fi procesul de lucrare cu un aparat de pirogravură. Nu este nimic complicat. Poți picta cu tempera sau acrilice anumite zone dacă dorești, înainte de a da cu lac.
Ți se pare greu?