Împreună cu Adrian trebuia să facem un decor cu pirogravură pe niște stâlpi care urmau să fie folosiți la foișor. Ei bine, nu m-am gândit că va fi vreo problemă. Uite că nu a fost așa!
Modelul pe care am ales să-l fac era destul de complicat, astfel că mi-a lut destul de mult să pirogravez doar o mică parte din model. Adrian voia să fac un desen mai simplu, dar eu am zis că merge și ăla.
Chiar dacă îl făceam mai simplu, tot îmi lua extrem de mult să-i pirogravez. Rezultatul ar fi fost unul tare frumos, un stâlp plin cu suflet, cum îmi place mie. Dacă aveam un aparat mai „bărbătos” care să aibă un cap mai gros și să fie mai puternic, adică să ardă mai tare, cred că aș fi reușit să realizez ceea ce ne doream amândoi.
Se putea face treabă și așa, dar era prea mult de muncă, plus că riscul de a nu se vedea clar ceea ce aș fi făcut după ce lemnul a fost dat cu lac era destul de mare. Cum aparatul nu este făcut pentru suprafețe mari, nu poate lăsa urme foarte vizibile.
Nu voi arunca pe geam aparatul doar pentru că nu a putut face față stâlpului, ci îl voi folosi pe alte suprafețe mai mici, fiind sigură că acolo va ieși ce trebuie. Voi reveni cu un articol mai detaliat asupra pirogravurii, deci fii pe fază!