De-a lungul timpului, pictura a cunoscut o serie de stiluri reprezentative. În acest articol voi scrie despre unele dintre cele mai importante și poate cele mai cunoscute. Și începem cu:
Realismul
Deja numele sugerează o posibilă definiție. Pictorii care pictau în acest stil își propuneau să reproducă o imagine în cel mai realist mod. Astfel ca, atunci când te uitai la pictură să crezi că te uiți la o poză sau că ai obiectul în fața ochilor tăi.
Cel mai bun exemplu și cel mai cunoscut de pictură realistă, este tabloul cu Mona Lisa, pictat de Leonardo da Vinci.
În perioada Renașterii era cel mai practicat stil. Acesta necesita mult timp de lucru, chiar și de câteva luni. O pictură realistă nu era gata într-un timp mai scurt, decât dacă pictai pe dimensiuni mai mici, cu cât mai puține elemente.
Acest stil mă atrage mult și pe mine. Mai ales pentru faptul că era apărut în perioada Renașterii, perioadă care mă încântă maxim. Pictura era foarte frumoasă pe atunci.
Pictural
Acest stil se referă la caracterul „dezordonat” pe care pictorii îl folosesc. Se aseamănă cu o pictură pe pereți peste care a trecut câteva sute de ani. Aspectul pare neîngrijit. Acest stil ne oferă posibilitatea de a vedea munca pictorului. Adică, putem observa cum a lucrat acesta, cu ce materiale.
Nu s-au folosit pensule sau cuțite pentru a netezi vopseaua groasă sau de a ascunde urmele de pensulă. Totul este la vedere. Un artist al acestui curent este Henri Matisse.
Impresionism
Termenul de „impresionism” a fost o insultă la origine, a criticilor vremurilor de atunci care considerau picturile realizate în acest stil dezordonate și nefinisate. Practic, imaginea picturii îți oferea doar o impresie. De exemplu, impresia unui coș cu fructe, neavând posibilitatea să-l vezi clar.
Pentru a picta în acest stil trebuia să o faci în aer liber. Astfel nevoia de împingea să te miști repede pentru a surprinde efectele schimbătoare de lumină și de vreme. Claude Monet a fost unul dintre artiștii impresionismului.
Expresionismul și fauvismul
Aceste două stiluri sunt aproape identice. Erau folosite culori îndrăznețe, nerealiste în funcție de ce pictai cu ele. Un portret a cărui piele este verde, nu este adevărat. Artiștii care pictau în acest stil doreau să descrie viața așa cum o percepeau ei, nu cum era ea de fapt.
Există totuși o diferrență între cele două stiluri anume că, expresioniștii căutau să reproducă imagini agresive, de groază. Cum ar fi „Țipătul” . Foviștii doreau să transmită ideea de o viață ideală, exotică.
Van Gogh a fost un pictor expresionist care dorea să transmită mesaje puternice, anumite sentimente, astfel că a ajuns să exagereze tonalitățile și nuanțele culorilor în picturile sale. Un citat spune că „Artistul trebuie să antreneze nu doar ochiul, ci și sufletul astfel încât, să aibă posibilitatea de a calcula culorile, devenind astfel un factor important în pictură”.
Practic, trebuie să înțelegem cum să trăim culorile. Astfel că, trebuie să cunoști semnificația lor. De multe ori, acest stil era pictat în culori naturale, adică direct din tub, folosindu-se de regula culorilor complementare pentru a crea noi nuanțe. Autoportretul lui Van Gogh este un bun exemplu de pictură în stil expresionist, plus multe altele.
Alți pictori expresioniști sunt:
- Karl Schmidt-Rottluff
- Erich Heckel
- Emil Nolde
- Gustav Klimt și alții.
Pictori ai stilului fauvist sunt:
- Ben Benn
- Georges Braque
- Kees van Dongen
- Raoul Dufy
- Jean Puy
- Louis Valtat și alții.
Cubism
Acest stil a fost inițiat de Pablo Picasso și Georges Braque. Timp de câteva secole, artiștii au încercat să redea iluzia de spațiu 3D. Aceștia au reprezentat lucrurile din mai multe perspective în acelați timp pentru a demonstra că sunt 3D.
Un exemplu este „Fructiera, sticla și vioara” de Pablo Picasso. Este greu însă de înțeles imaginea și de a recunoaște cele trei elemente.
Futurismul
Un grup de italieni au dus experimentele cubismului într-o nouă direcție. Futurismul reprezinta viața urbană și a mașinăriilor rapide ca avionul sau automobilul. Artiștii își propuneau să surprindă viteza și energia vieții moderne. Un exemplu este statuia „Forme unice de continuitate în spațiu” de Umberto Boccioni.
Acestea au fost cele mai importante curente ale picturii care s-au remarcat de-a lungul timpului.