Ei bine, astăzi, stilul realist a fost vedeta. Pictorul câștigător a fost Leonardo da Vinci. Am ales să pictez un fragment dintr-o pictură. Nu a fost foarte greu să reproduc acest fragment, doar că nu este identic cu poza de referință.
Am desenat în creioane colorate: negru, maro și ceva apropiat de culoarea pielii. Rezultatul mă satisface destul de mult. Este plăcut să desenez după acest pictor. Cel mai interesant aspect al picturilor lui este faptul că fețele reprezentate nu au sprâncene care să iasă în evidență.
Nu cred că am mai văzut și alte chipuri din picturi fără sprâncene evidente. Tu știi? Acest pictor chiar că picta realist! Există frumusețe, dar și imperfecțiune, fix cum este și în viața reală. Subiectul prezintă o gușă, sub bărbiță. Ceea ce eu nu aș reprezenta pe moment.
M-aș mai gândi dacă să fac să pară atât de realist. Mă captivează destul de tare și acest stil. Aceste reprezentări naturale ale omului sunt frumoase. Parcă mă plictisesc să văd doar fete, femei sau bărbați frumoși pictați. Parcă nu are viață pictura.
Până și în celelalte stiluri sunt reprezentați oameni nu prea frumoși. Să înțeleg că nu este destul de apreciată reprezentarea perfectă… Poate pentru că nu te poți regăsi în ea. Uite un aspect la care să meditezi.
Acest stil, așa cm îi este și numele, are la bază redarea cât mai exactă a realității. Este vorba despre cunoștințe legate de anatomie, peisaje, natură moartă, animale. Practic, trebuie să știi cum să pictezi bine orice.
Cred că ăsta este cel mai dificil stil. Dar, dacă îți place, de ce să nu îl stăpânești? A fost destul de distractiv să mă joc și cu acesta. Este un stil foarte frumos.