În articolul anterior am scris despre cele mai importante stiluri din lumea artei. Ieri, am zis să pun în practică câteva dintre acestea. Așa am început cu fauvismul. Autorul ales a fost Kees van Dongen.
Artistul are și natură moartă pe lângă portrete, deci posibil că voi încerca și această temă cât de curând. Am ales unul dintre portretele sale. Am observat că majoritatea sunt în culori reci care transmit o sobrietate evidentă.
Dar acest lucru nu este valabil pentru toate portretele sale. Unele sunt mai vesele. Pot spune că trăsăturile sunt cam exagerate, nerealiste. Ochii sunt mereu mari, inegali pe alocuri, gât puțin mai lung iar formele feței sunt bine evidențiate.
Stilul m-a atras destul de mult pentru că este unul nerealist. Chiar dacă realismul mă încântă mult, cred că mâna mea este pentru ceva cu un caracter mai puțin real. Așa cum am zis și în articolul anterior, fauvismul este un stil care reprezintă o viață ideală, paradisiacă.
Pot presupune că acest lucru este datorat și culorilor folosite. cele vii, jucăușe și „rebele” – pentru că nu sunt puse acolo unde trebuie – duc la demonstrarea acestei idei. Eu am ales să pictez unul dintre portretele mai sumbre ale artistului.
Am încercat să înțeleg culorile, să le folosesc în funcție de ceea ce doream să transmit. Rezultatul este destul de bun, dar nu perfect. Dar, pentru asta este exercițiul. Am încercat să redau trăsăturile exagerate, deși nu am dat prea multă atenție.
Eram puțin entuziasmată și m-a cam luat valul ca să termin repede totul, să trec la detalii și să văd rezultatul final. Să nu faci așa și tu, pentru că na, nu mai iese la fel de bine ca atunci când ești mai atent și lucrezi lent.
Dar nici o tragedie nu este, pentru că tu poți realiza de nenumărate ori același desen până când îi prinzi șmecheria, cum s-ar zice.
Pictura este realizată în acuarele și cu puține creioane colorate pe alocuri. Am încercat să redau mai multe sentimente și anume: singurătate, speranță și dorință. Dacă le identifici în cromatica mea, lasă un comentariu.
Ochii nu sunt așa de mari ca în poza de referință. Aparent nu este așa de ușor să desenezi incorect. Paleta de culori a fost restrânsă și aproape monocromatică. A fost distractiv să încerc acest stil asupra căruia voi mai reveni.
Mă bate un gând să-l adopt și să-l personalizez puțin. Mai sunt încă trei de încercat și le voi aborda și pe acelea. Cheia în acest stil este să știi să te folosești de culori. Dacă nu este atât de important cum realizezi subiectul, cromatica este și trebuie reprezentată cu atenție.
Wow, îmi place mult!
Mă bucur! ❤️